- Interdicțiile prevăzute de Codul de deontologie sunt incompatibile cu dreptul european, pentru că în realitate conduc la blocarea procesului de comunicare comercială, iar prin acesta, în realitate se încalcă drepturile pacienților la informare.
- Este unanim acceptat faptul că în domeniul medical, publicitatea trebuie să fie atent supervizată tocmai pentru a asigura încrederea pacienților, dar și pentru a apăra deontologia profesională, respectiv un nivel înalt de integritate.
- În ceea ce privește libera circulație a serviciilor, dar și principiile legate de concurență, înțelegem faptul că sănătatea și viața persoanelor ocupă primul loc între bunurile și interesele protejate.
- Cu toate acestea, Curtea Europeană de Justiție s-a pronunțat printr-o decizie preliminară într-o cauză în care un medic stomatolog care practica în Belgia, a fost deferit instanțelor de judecată pentru faptul că ar fi făcut publicitate pentru prestarea de tratamente stomatologice cu încălcarea dreptului belgian.
- Curtea Europeană a fost chemată să se pronunțe cu privire la prevederile din dreptul național care erau contrare dreptului uniunii, din perspectiva interdicției de a face publicitate serviciilor stomatologice.
- Formele de publicitate erau:
– un panou format din trei fețe imprimate care indicau numele său, calitatea sa de dentist, adresa site ului său Internet, precum și numărul de telefon al cabinetului său.
– un site Internet destinat să informeze pacienții cu privire la diferitele tipuri de tratamente pe care le realizează în cabinetul său.
– a publicat câteva anunțuri publicitare în ziare locale.
- Articolul 8 alineatul (2) din Directiva 2000/31 prevede că statele membre și Comisia încurajează elaborarea de coduri de conduită care nu au ca obiect interzicerea mijloacelor de publicitate, ci mai degrabă precizarea informațiilor care pot fi transmise cu sensul de comunicări comerciale, în conformitate cu aceste norme profesionale.
- Rezultă că, deși conținutul și forma comunicărilor comerciale prevăzute la articolul 8 alineatul (1) din Directiva 2000/31 pot fi încadrate în mod valabil prin norme profesionale, astfel de norme nu pot conține o interdicție generală și absolută a acestui tip de comunicări.
- Curtea Europeană s-a pronunțat în sensul:
”Directiva 2000/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2000 privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societății informaționale, în special ale comerțului electronic, pe piața internă („Directiva privind comerțul electronic”) trebuie interpretată în sensul că se opune unei legislații naționale precum cea în discuție în litigiul principal, care interzice în manieră generală și absolută orice publicitate referitoare la prestarea de tratamente stomatologice, în măsura în care aceasta interzice orice formă de comunicări comerciale prin mijloace electronice, inclusiv prin intermediul unui site Internet creat de un dentist.
Articolul 56 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune unei legislații naționale precum cea în discuție în litigiul principal, care interzice în manieră generală și absolută orice publicitate referitoare la prestarea de tratamente stomatologice.”
- Ce înseamnă practic această soluție?
- Se stabilesc două criterii de evaluat cu ocazia controlului activităților publicitare medicale, la care ne putem referi ca fiind testul proporționalității:
- Dacă respectiva comunicare afectează încrederea pacienților;
- Daca respectiva comunicare afectează renumele profesiei.
Curtea reține și următoarele aspecte:
Utilizarea intensivă a reclamelor sau alegerea de mesaje promoționale agresive sau de natură să inducă pacienții în eroare cu privire la îngrijirile propuse este susceptibilă, prin deteriorarea imaginii profesiei de dentist, prin alterarea relației dintre dentiști și pacienții lor, precum și prin favorizarea realizării de tratamente neadecvate sau care nu sunt necesare, să dăuneze protecției sănătății și să aducă atingere demnității profesiei de dentist.
