Etica și morala pentru practică medicală au următoarele sensuri: morala va desemna regulile de conduită, a cântări ce este bine și ce este rău, în timp ce etica va aborda standardele de bună practică.
Ce mă preocupă în această analiză este răspunsul la întrebarea: ”Corect sau bine?”
Răspunsul la această întrebare ar trebui să guverneze întregul parcurs profesional al medicului, în condiții de independență profesională și dincolo de rentabilitatea economică sau administrativă.
Art. 22 din Codul de deontologie medicală al Colegiului Medicilor din România, enumeră actele și faptele nedeontologice:
”Sunt contrare principiilor fundamentale ale exercitării profesiei de medic, în special, următoarele acte:
- a) practicarea eutanasiei şi eugeniei;
- b) cu excepţia situaţiilor prevăzute de lege sau de normele profesiei, refuzul acordării serviciilor medicale;
- c) abandonarea unui pacient care necesită servicii de urgenţă sau se află în pericol fără asigurarea că acesta a fost preluat de o altă unitate medicală sau de un alt medic ori că beneficiază de condiţii adecvate situaţiei în care se află şi stării sale de sănătate;
- d) folosirea unor metode de diagnostic sau tratament nefundamentate ştiinţific sau neacceptate de comunitatea medicală, cu risc pentru pacient;
- e) cu excepţia urgenţelor vitale, exercitarea profesiei medicale în condiţii care ar putea compromite actul profesional sau ar putea afecta calitatea actului medical;
- f) emiterea unui document medical de complezenţă sau pentru obţinerea unui folos nelegal sau imoral;
- g) emiterea unui document medical pentru care nu există competenţă profesională;
- h) atragerea clientelei profitând de funcţia ocupată sau prin intermediul unor promisiuni oneroase şi neconforme cu normele publicităţii activităţilor medicale;
- i) folosirea, invocarea sau lăsarea impresiei deţinerii unor titluri profesionale, specialităţi ori competenţe profesionale neconforme cu realitatea;
- j) încălcarea principiilor fundamentale ale exercitării profesiei de medic;
- k) respingerea publică, cu excepţia dezbaterilor din comunitatea medicală, a unor mijloace de diagnostic, tratament şi profilaxie recunoscute de comunitatea ştiinţifică academică medicală, precum şi recomandarea publică a unor tratamente nefundamentate ştiinţific.”
Din analiză acestor fapte și acte neetice, imorale, putem observă că unele vizează pacientul, iar altele vizează confrații și comunitatea medicală.
Dacă am fi să rezumăm cele de mai sus la valorile recunoscute actelor medicale în relația cu pacienții, acestea ar trebui să fie următoarele: utilitate, eficiență, proporționalitate, echitate și egalitate.
Dacă ar fi să le rezumăm la relația cu confrații și mediul de apartenență, acestea ar trebui să fie solidaritate și respect.
