fbpx

Infecțiile nosocomiale

Blog
Răspunderea unității sanitare

Infecțiile nosocomiale reprezintă principala amenințare la adresa siguranței pacienților îngrijiți în unitățile medicale. În ciuda progreselor din domeniul sănătății publice, infecțiile continuă să se dezvolte la pacienții spitalizați și la personalul spitalului. Infecțiile intraspitalicești se pot ivi oriunde în organismul uman, însă există anumite organe și zone care sunt mai vulnerabile, anume: tractul respirator, tractul urinar, sistemul circulator și plăgile operatorii. Cercetările arată că cele mai multe infecții nosocomiale apar în unitățile de terapie intensivă și în secțiile de chirurgie.

Infecțiile asociate asistenței medicale (IAAM) sunt infecţii ce apar la pacienţii care primesc îngrijiri în unităţi medicale sau în centre rezidenţiale sau care au primit recent asemenea îngrijiri şi care nu erau manifeste sau în incubaţie la momentul internării;

Ca o infecție să fie considerată nosocomială aceasta trebuie să apară:

  • Până la 48 de ore de la internare
  • Până la 3 zile după externare
  • Până la 30 de zile după o intervenție chirurgicală
  • Dreptul pacientului de a fi protejat

Conform art.4 din Legea nr.3/2021 privind prevenirea, diagnosticarea și tratamentul infecțiilor asociate asistenței medicale din unitățile medicale, fiecare pacient care primește îngrijiri într-o unitate medicală din România are dreptul, garantat de stat, de a fi protejat față de dobândirea unei infecții asociate asistenței medicale (IAAM).

  • Cine răspunde pentru infecțiile nosocomiale?

Potrivit Legii nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, în articolul 655(1) este prevăzută răspunderea unității sanitare publice sau private în calitate de furnizori de servicii medicale. Unitatea medicală va răspunde civil, potrivit dreptului comun, pentru prejudiciile produse în activitatea de prevenţie, diagnostic sau tratament, în situaţia în care acestea sunt consecinţa infecţiilor nosocomiale, cu excepţia cazului când se dovedeşte o cauză externă ce nu a putut fi controlată de către instituţie.

Rezultă că pacientul va trebui doar să demonstreze că infecția nosocomială se datorează spitalizării sau îngrijirilor medico-sanitare ambulatorii în unităţi sanitare şi că nu era în incubație sau în faza de debut/evoluţie clinică în momentul internării.

Unitatea medicală poate fi exonerată de responsabilitate numai dacă face dovada unei cauze străine. Cauza străină poate rezulta din culpa victimei, a unei terțe părți sau dintr-o cauză de forță majoră (eveniment extern, imprevizibil și insurmontabil). Această dovadă este extrem greu de produs, astfel încât, cel mai adesea, unitatea medicală nu poate scăpa de răspundere.

  • Obligația de raportare a infecțiilor

Potrivit art.9 din Legea nr.3/2021, apariția oricărei infecţii la un pacient spitalizat va fi în mod obligatoriu comunicată de asistenta-şefă şi de medicul curant către Serviciul de prevenire a infecțiilor asociate asistenței medicale (SPIAAM) pentru a putea evalua în colaborare caracterul asociat asistenţei medicale al infecţiei şi a decide măsurile necesare pentru a preveni apariţia unor cazuri ulterioare de IAAM generate prin acelaşi mecanism sau cu acelaşi agent etiologic.

Ordinul Ministrului Sănătății Publice nr.1101/2016 prevede obligația tuturor spitalelor de a raporta infecțiile nosocomiale către Direcțiile de Sănătate Publică, iar acestea, apoi, în sistemul centralizat de la Institutul Național de Sănătate Publică (INSP). Tot în acest ordin se prevede în sarcina unităților sanitare din sistemul sanitar de stat și privat de a identifica infecțiile asociate asistenței medicale și de a menționa  diagnosticul în toate actele medicale, de exemplu foaia de observație clinică, fișa de consultație, registrul de consultație.

  • Cui îi revine sarcina probei?

O decizie extrem de importantă a fost pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție, decizia nr. 1982 din 8 octombrie 2020, potrivit căreia pacienții nu trebuie să mai probeze că nu au venit cu infecția nosocomială, ci spitalul trebuie să facă proba faptului că pacientul nu a luat infecția nosocomială din cadrul spitalicesc.

Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că – în condițiile în care art. 655 din Legea nr. 95/2006 instituie angajarea răspunderii civile (răspundere obiectivă, şi nu subiectivă) a unităţilor sanitare pentru prejudiciile produse în activitatea de prevenţie, diagnostic sau tratament în situaţia în care acestea sunt consecinţă a infecţiilor nosocomiale, cu excepţia cazului când se dovedeşte o cauză externă ce nu a putut fi controlată de către instituţie, textul instituind astfel o răspundere obiectivă a furnizorului de servicii medicale – sarcina probei este răsturnată.

  • Cum se pot solicita daune ce derivă din infecțiile nosocomiale ?

Remediul juridic aflat la dispoziția pacienților este reprezentat de demararea unei acțiuni în răspundere civilă delictuală. Orice pacient sau aparținător al unui pacient care știe că a suferit o infecție nosocomială, poate să solicite despăgubiri materiale și/sau morale dând în judecată spitalul.

  • Care este termenul de prescripție?

Actele de malpraxis în cadrul activităţii medicale de prevenţie, diagnostic şi tratament se prescriu în termen de 3 ani de la producerea prejudiciului.

  • Care este instanța competentă?

Competența materială în primă instanță pentru judecarea litigiului aparține judecătoriei în a cărei circumscripție teritorială se află spitalul chemat în judecată.

  • Cât este cuantumul taxei de timbru?

Ordonanţa de urgenţă nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru a fost modificată, iar conform art. 7 acţiunile şi cererile având ca obiect despăgubiri civile pentru prejudiciile materiale şi morale decurgând din vătămări ale integrităţii fizice şi/sau psihice se taxează cu 100 lei, neavând importanță suma solicitată.

  • Concluzii

Numărul extrem de redus de infecții nosocomiale raportate reprezintă o barieră importantă în cunoașterea dimensiunilor și caracteristicilor reale ale acestui fenomen. România are o gravă problemă de subraportare a infecțiilor nosocomiale, deși acestea au impact direct asupra sănătății și mortalității pacienților internați. Ar trebui să știm, în mod real și transparent, situația acestor infecții. Doar așa se vor lua măsuri concrete și cuantificabile de creștere a calității îngrijirii pacienților din spitale.

Ultimele noutăți